George Călinescu se mira: "Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băieţaşi? Pentru ce purtaţi numele meu?" Am impresia că îl înţeleg numai pe jumătate. Într-adevăr, tot ce simt astăzi că sunt nu pare să mai aibă vreo legătură cu ipostazele mele anterioare, din copilărie. Nu par a le datora nimic acestor băieţi. Totuşi, îmi amintesc atât de bine şi atât de multe, încât multe dintre fotografii mi se par ciudate doar din pricina perspectivei: le văd de dinafară în vreme ce mi le amintesc pe dinăuntru. Am fost un copil timid şi vesel în acelaşi timp. Acum sunt ori timid, ori vesel.
 |
| Prima mea fotografie color, la 4 luni, cu mama. Fotografia a apărut în revista Sănătatea, nr. din noiembrie 1976 |
 |
| Mihăiţă (poza în care mă recunosc cel mai bine). Melancolia inteligenţei. |
 |
| Răsfăţat şi vesel. |
 |
| Cei mai veseli frăţiori, Mihai şi Vlad. Iubire mare! |
 |
| Cu Bunica şi Vlad la Poiana Braşov. Privind viitorul cu intransigenţă şi determinare. |
 |
| Fraţii Cuza, gata de petrecere. |
 |
| În clasa întâi, recitând la Moş "Câinele ovreiului" de Topârceanu |
 |
| În clasa a 4-a. De la stânga, în foto: Monica Lespezeanu (pe atunci Cliseru), Florin Dumitru, Carmen Pavelescu, Bogdan Ivaşcu (lângă mine), Vasilică Ionescu, Bucur Mărăcine (Dumnezeu să-l odihnească, s-a chinuit mult) şi Valentina (uit numele de familie). |
|
 |
| În clasa a 8-a, alături de Adrian Dobrişan. Eram pasionaţi de muzică, filme cu mafioţi, maşinuţe de fier, engleză, matematică (mai ales eu), desen (mai ales el) şi pateuri cu brânză foietaj. |
 |
| La sfârşitul liceului, cu Ionuţ Cioroianu, verişorul meu care începea acelaşi liceu, "Grigore Moisl", profil matematică. |
