 |
| Fănuș Neagu (centru) și Grigore Cuza (dreapta), bunicul meu, pe stadionul Dinamo |
 |
| Viitorul academician driblează pe gazonul din Groapă |
 |
Marele scriitor și ziarist sportiv cu fața spre viitoarea Peluză Cătălin Hâldan,
cu mulți ani înainte ca veșnicul căpitan să apară pe lume |
 |
| Manuscris din arhiva mea, Mihai Cuza |
"Din Șoseaua Ștefan cel Mare către Lacul Tei, spre căderi de apă domnești, se coboară printre sălcii cel mai frumos stadion din toată întinderea Bucureștilor, Dinamo, unde, în treizeci de ani, au crescut atâția mari campioni care-au uimit lumea și-au pus frunză de aur pe numele României. Dinamo București scrie în cerul sufletului nostru bucurii și vârstă de ospețe fără seamăn, ne dăruiește duminici luminate de nemurire și credința că tinerețea merită să fie eternă. Între sălciile de la Dinamo, care noaptea trebuie că se schimbă în lebede și-și spun povești despre dragoste, despre răbdare și lacrimi vărsate în numele fericirii de a fi, pământul, palmă cu palmă, e udat în fiecare clipă și sfințit de mărgăritarele unui rîu născut din sudoare. Bătălia pentru gloria sportivă a clubului și apoi a țării se petrece necunoscută de lume, dar acoperită de măreție. În acest Colisseum cu pereți de plopi înalți, trandafirii visului își deschid inima numai pentru izbânzi, iar noi, de treizeci de ani și de-acum înainte o mie, le sărutăm petalele cu dor."
Fănuș Neagu
 |
Semnătura lui Fănuș pe textul unde mărturisește că sălciile de la Dinamo
se schimbă noaptea în lebede și-și spun povești despre dragoste,
despre răbdare și lacrimi vărsate în numele fericirii de a fi. |
 |
| Manuscris din arhiva mea, Mihai Cuza |
 |
Autograful scriitorului pe un colț de plic
din arhiva mea, Mihai Cuza |
