Asta nu era în plan, ţi-o dăruiesc aşa, dintr-o pornire, dintr-un dor. Este unul dintre actele mele aleatorii şi întâmplătoare de bunătate. Eram de câteva luni în Anglia, la studii, departe de cei care-mi dau mie motiv să fiu. De când cu transmisiile audio şi video prin Internet, Anglia nu mai este chiar atât de departe de România ca pe hartă. Totuşi, distanţa mare între civilizaţii şi culturi restabileşte sentimentul depărtării. Şi astfel, s-a întâmplat că am avut nevoie de un plus de rezistenţă nervoasă, de un pilon suplimentar la edificiul meu psihic.
Dacă te opui cu bună ştiinţă ideii că trebuie să realizezi anumite lucruri
pentru a fi fericit sau mulţumit, înseamnă că practici Recunoştinţa.
Timothy Miller, Cum să vrei ceea ce ai
Aşa a-nceput plimbarea binecuvântărilor. Nu-ţi povestesc cum e. Îţi arăt! Te invit cu mine pentru câteva minute. Când vei fi în situaţia să o faci fără mine, primul lucru va fi să absorbi peisajul în care te mişti. Deocamdată, plutim peste o alee de flori. Când vei ieşi afară însă, promite-mi că vei pune sentimentul în mişcare. Emoţia se făureşte din mişcare. Vei observa o diferenţă uriaşă de impact. Apropo, dacă eşti dintre cei care se roagă, dar nu găsesc în rugăciune hrana spirituală promisă, este pentru că nu te rogi cu întregul corp. Deseori cuvintele nici nu sunt chiar atât de importante. Mai degrabă, arată-I Domnului ce doreşti. Arată-I pe chipul şi în corpul tău toată mulţumirea, recunoştinţa, bunătatea, smerenia cu care Îi vii înainte. Mulţi se închină în autobuz, cu feţele schimonosite de înghesuială. Dacă eşti credincios, nu aşa ceva!
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel, Epistola întâia către Tesaloniceni, 5:18
Recunoştinţa este emoţia care elimină complet teama. Recunoştinţa este, după cum credea Cicero, nu doar cea mai mare dintre virtuţi, ci şi izvorul tuturor celorlalte. Recunoştinţa este sentimentul căruia te rog acum să-i permiţi să-ţi apară pe chip şi în întreaga fizionomie. Respiră cum respiri când simţi recunoştinţă şi hai să facem câţiva paşi împreună. Eu vorbesc pentru mine, tu vorbeşti pentru tine şi în numele tău.
Începi cu tine. Sunt atât de recunoscător pentru mintea mea, pentru cunoştinţele mele, pentru abilitatea mea de a vorbi şi scrie frumos! Sunt atât de recunoscător pentru creativitate şi pentru memoria mea! Sunt recunoscător pentru sentimentele mele, sunt atât de recunoscător pentru sentimentele mele! Sunt atât de recunoscător pentru diversitatea şi adâncimea sentimentelor şi emoţiilor mele! Sunt recunoscător pentru sănătate, pentru forţă, pentru rezistenţă! Sunt atât de recunoscător pentru corpul meu!
Continui cu ceilalţi. Sunt atât de recunoscător pentru Simona, ce fericire şi ce şansă am avut s-o întâlnesc, sunt atât de recunoscător pentru băiatul meu Mircea, pentru fetiţa mea Ana, sunt atât de recunoscător pentru ei şi pentru momentele noastre minunate şi pentru dragostea noastră! Sunt atât de recunoscător şi de fericit că mi s-au dat mie, că pot să-i merit eu! Mulţumesc! Mulţumesc mult! Mulţumesc din suflet! Sunt atât de recunoscător pentru părinţii mei, pentru mama mea, pentru tata, pentru Bunica, pentru Bunicul! Mulţumesc! Mulţumesc mult! Sunt atât de recunoscător pentru fratele meu, Vlad! Sunt atât de recunoscător pentru copilăria mea, pentru educaţia mea!
Adaugi tot ce mai vrei. Sunt recunoscător pentru prietenii mei, pentru toţi cei care m-au ajutat, pentru profesorii mei, pentru adversarii mei, care m-au ajutat să fiu tare, să rezist, să mă adaptez! Sunt atât de recunoscător! Sunt atât de recunoscător! Sunt atât de recunoscător!
Continuăm în gând! Dă-i voie recunoştinţei să se vadă, să se simtă! Şi mulţumesc, mulţumesc că m-ai însoţit! A fost excepţional, ca de fiecare dată.
