„Am primit odată un sfat capabil să-mi schimbe viaţa. Colegul meu
de clasă din Paris, romancierul în devenire Jean-Olivier Tedesco, a spus, în
timp ce mă oprea să alerg după metrou: «Nu alerg după trenuri.»
Înfruntaţi-vă
destinul. M-am obişnuit să rezist tentaţiei de a alerga pentru a-mi respecta
orarul. Poate fi un sfat neimportant, dar s-a dovedit valabil.
Refuzând să alerg pentru a prinde trenuri, am simţit adevărata valoare a eleganţei şi a esteticii în comportament, o senzaţie a deţinerii în permanenţă a controlului asupra timpului, programului şi vieţii mele.
Pierderea trenului este dureroasă doar dacă alergi după el!
În mod similar, a nu te potrivi ideii de succes pe care alţii îl aşteaptă de la tine este ceva dureros doar dacă asta cauţi.”
Refuzând să alerg pentru a prinde trenuri, am simţit adevărata valoare a eleganţei şi a esteticii în comportament, o senzaţie a deţinerii în permanenţă a controlului asupra timpului, programului şi vieţii mele.
Pierderea trenului este dureroasă doar dacă alergi după el!
În mod similar, a nu te potrivi ideii de succes pe care alţii îl aşteaptă de la tine este ceva dureros doar dacă asta cauţi.”
Nassim Nicholas
Taleb
(Lebăda neagră: impactul foarte puţin probabilului,
ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2010, pag. 335)
