Din vreme în vreme, fac gestul frumos de a aduna notiţele care nu au putere de articol într-o singură postare. Cu ocazia acesteia, redau blogul spaţiului virtual public.
Dumnezeu a avut noroc cu Bach, îşi nota Cioran. O formulare paradoxală şi justă în acelaşi timp.
- Succesului îi acordăm o valoare pe care nu ne mai obosim să o chestionăm. Dar succesul nu e o garanţie a valorii. Care este cu adevărat valoarea succesului?
- Marin Preda îi spune Getei Dimisianu, spre surprinderea ei totală, că urăşte întâlnirile cu studenţii. Ca argument: Sunt atât de tineri! Ce ştiu ei despre cum se degradează o iubire!
- Tot paradoxală şi justă o formulare a lui Patapievici, relatând despre o nuvelă a sa, în care e descrisă o relaţie imposibilă între un tânăr şi soţia profesorului său: "Totul fusese lipsit de viitor în această poveste".
- Sensul anagogic al iubirii din "Banchetul" lui Platon: accedem la original prin intermediul copiei.
- Politica este, zi de zi, domeniul cel mai important şi mai serios. E ca laptele pentru hrana zilnică. Dar la fel de perisabilă! Două zile mai târziu, orice dezbatere e ridicol de neimportantă şi de neserioasă.
- În Evanghelia după Toma, logionul 42 îndeamnă: "Fiţi trecători!"
