Copilărie, bibelou de porţelan

Eu nu pot să înţeleg de unde ideea, cel puţin bizară, a unora, că, pentru a-ţi permite să ai copii, trebuie să ai mulţi bani, ca să ai ce să le oferi. Bani, bani, mulţi bani. Zice-se, pe bună dreptate, că, deşi banii n-au miros, lipsa lor miroase teribil. Dar hai să vedem dacă există cineva – unul singur, vă rog, să ridice mâna – care îşi detestă părinţii pe motiv de sărăcie. Nimeni? Credeţi-mă, am pus de zeci, poate sute de ori întrebarea asta. Am auzit deseori părinţi veneraţi pe motiv de sărăcie, pentru că au făcut imposibilul să nu le lipsească pruncilor iubirea şi să crească frumos. Părinţii sunt judecaţi de copii, eventual, pentru motivul invers: dacă le-a păsat prea mult de bani şi prea puţin de relaţia cu ei.

Am fost incredibil de emoţionat, zilele trecute, de povestea acelui puşti de-a cincea, cu părinţii plecaţi prin străini, la muncă, trăind paradoxul că tocmai în ideea de a le fi mai bine, ai lui l-au lăsat singur. S-ar putea spune că e o dramă a sărăciei. Nu-i aşa. Copiii bogaţilor suferă şi ei de sindromul părinţilor ocupaţi. Copiii, absolut toţi, sunt buni şi curaţi şi au nevoie de atât de puţine, încât nu e păcat mai mare decât cu copilul căruia nici acel pic de atenţie nu i se oferă.

Această ciudată distorsiune economico-sufletească a fenomenelor dă naştere la două tipuri de drame, de fapt. Mai întâi e drama copiilor neiubiţi. Ce putem face? Să-i iubim, fiecare cât şi cum poate, începând din „ograda” lui şi până unde  reuşeşte. Mai apoi însă e drama adulţilor care, copii fiind, au simţit apăsarea de a nu avea prieteni în proprii părinţi. Dramă ridicată la puterea timpului trecut, multiplicată deseori în copii cu false ambiţii şi valori iluzorii. Pentru ei ce ne rămâne?

În 1974, interpretul american de folk Harry Chapin a scris pe versurile soţiei sale, Sandy, o melodie care avea să facă istorie în muzica tânără (cum a fost numită şi a rămas perioada incandescentă a folkului şi rockului): Cat's in the Cradle. A fost singurul cântec de top al lui Chapin, dar ce ecou a putut avea... De atunci şi până acum, în afară de autor, l-au mai cântat şi unii precum Cat Stevens, Johnny Cash, Guns N’ Roses, Jim Davidson sau Ugly Kid Joe – varianta de aur.

Versurile vorbesc despre un copil cu părinţi înstăriţi şi ocupaţi. Tatăl lui, un idol pentru micuţ, are afaceri mai importante, în vreme ce puştiul, necunoscându-şi pe deplin drama de a avea de toate, cu preţul irecursiv al iubirii, învârte pe degete un elastic şi fredonează cântece de-ale copiilor... dar ce-ar fi să redau traducerea mea? M-aş putea mândri astfel cu prima versiune românească a acestei piese celebre. Fireşte, nu e o traducere pentru cântat, ci o traducere a textului cât mai apropiată ca înţeles şi sonoritate. În realitate, n-are nimic de-a face cu mândria. Pur şi simplu, îmi place atât de mult, încât nu am putut rezista tentaţiei. 

Vă invit, aşadar, să citiţi textul românesc şi abia apoi să reascultaţi cântecul îmbogăţit de înţelesul acesta. La sfârşit, orice părere îmi va răsplăti mie efortul tălmăcirii.

Cat's in the Cradle 

by Sandy & Harry Chapin

My child arrived just the other day;
Came to the world in the usually way
But there were planes to catch and bills to pay.
He learned to walk while I was away.
He was talkin' 'fore I knew it.
And as he grew he said,
"I'm gonna be like you, Dad.
You know I'm gonna be like you."

And the cat's in the cradle and the silver spoon,
Little boy blue and the man on the moon.
"When you comin' home ?"
"Son, I don't know when.
We'll get together then.
You know we'll have a good time then."

Well, my son turned ten just the other day.
He said , "Thanks for the ball, Dad. Come on, let's play.
Could you teach me to throw ?" I said, "Not today.
I got a lot to do." He said, "That's okay."
And he walked away and he smiled and he said,
"You know,
I'm gonna be like him, yeah.
You know I'm gonna be like him."

Well, he came from college just the other day,
So much like a man I just had to say,
"I'm proud of you. Could you sit for a while ?"
He shook his head and he said with a smile,
"What I'd really like, Dad, is to borrow the car keys.
See you later. Can I have them please ?"

I've long since retired, my son's moved away.
I called him up just the other day.
"I'd like to see you, if you dont mind."
He said, "I'd love to, Dad, if I could find the time.
You see my new job's a hassle and the kids have the flu,
But it's sure nice talkin' to you, Dad.
It's been sure nice talkin' to you."

And as I hung up the phone it occurred to me,
He'd grown up just like me.
My boy was just like me.
(Yeah, yeah, yeah)

And the cat's in the cradle and the silver spoon,
Little boy blue and the man on the moon.
"When you comin home, Son ?"
"I don't know when.
We'll get together then.
You know we'll have a good time then."
 

Cat's in the Cradle (Elasticul pe degete)
de Sandy & Harry Chapin

Copilul meu numai ce-a venit,

A apărut pe  lume-n felul obişnuit

Dar erau avioane de prins, facturi de plătit,

Eram pe drumuri când prima dat-a păşit

Şi prins-a a vorbi nu ştiu când şi, crescând,

şoptea „Voi fi ca tine, tată, curând,

ştii că voi fi ca tine.”

Şi elastic pe degete şi-n mătase tolănit

Iepuraş coconaş şi-Omul Negru n-a venit

„Când vii acasă, tati?”

„Nu ştiu când,

Dar vom fi-mpreună curând,

Să vezi ce bine-o să fie-atunci.”

Zece ani voincul tocmai mi-a-mplinit

“Mulţumesc pentru minge, hai, ne jucăm un pic?

Mă-nveţi s-arunc?” întreabă, “Nu pot astăzi”, zic,

“Am atâta treabă…” Zice: “Nu-i nimic…”

Şi-a plecat cu zâmbetul lui, totuşi fericit,

şoptea „Voi fi ca el în curând,

da, ştii că voi fi ca el.”

Ei bine, iată-mi fiul că a absolvit,

Bărbat în toată firea, recunosc uluit,

“Băiete, mă faci mândru! Poţi să iei loc un pic?”

A clătinat din cap, m-a privit şi-a zâmbit:

“Ştii ce-aş vrea? Să conduc. Te rog, tată, dă-mi cheia,

cu maşina mă plimb şi vorbim dup-aceea.”

M-am retras de un timp, iar el s-a mutat

Şi după multă vreme, iată, l-am sunat

„Ce mai faci, fiul meu, ne vedem în sfârşit?”

Zice: „Tată, aş vrea, dar n-am timp, nu-ţi promit,

La serviciu e greu, ăsta micu-i răcit,

Dar a fost o plăcere să vorbesc cu tine

Şi mă bucur, tată, că te-am auzit”

Şi-am închis telefonul pricepând desluşit

Că el ajunsese ca mine,

Băiatul meu era exact ca mine.

Şi elastic pe degete şi-n mătase tolănit

Iepuraş coconaş şi-Omul Negru n-a venit

„Când vii acasă, tati?”

„Nu ştiu când,

Dar vom fi-mpreună curând,

Să vezi ce bine-o să fie-atunci.”