Opulența rafinează arta nemulțumirii. Cu cât ai mai mult, cu atât devii mai sensibil la imperfecțiuni. Când ajungi în vârful confortului, orice detaliu nepotrivit îți sabotează plăcerea.
Un om intră într-un restaurant de lux, unde ospătarii plutesc ca niște lebede, iar somelierul pare să fi fost antrenat de călugări benedictini în arta vinului. Plătește o mică avere pentru un meniu degustare cu opt feluri, fiecare mai artistic decât o pictură renascentistă. Apoi, o catastrofă: untul nu e la temperatura optimă de întindere. Un scandal se naște în tăcere, un cutremur interior. O frustrare mocnită care-l face să se simtă înșelat, aproape umilit. Dacă plătea 20 de lei pentru o ciorbă la o cârciumă de la mine de la colț, orice bucățică de pâine cu unt ar fi fost un festin.
Aceasta e drama luxului: odată ce urci, în loc să te bucuri, devii mai sensibil la imperfecțiuni. Ca o prințesă care nu mai poate dormi pentru că un bob de mazăre se ascunde sub cele douăzeci de saltele ale existenței sale.
Să luăm exemplul zborului cu avionul. În economy, orice loc obținut lângă geam e o victorie, orice pachet de alune e un dar divin. În business class, însă, orice zgomot venit dinspre plebea de la coadă e un afront, iar dacă șampania nu are exact temperatura potrivită, viața devine o farsă insuportabilă. Iar în first class, unde fotoliile sunt mai mari decât sufrageria unui student, apare anxietatea supremă: „De ce are ăla de vizavi un scaun cu 2 centimetri mai lat?”
Mergem mai departe. Într-un hotel de patru stele, omul încă apreciază patul moale și prosopul pufos. La cinci stele, însă, orice întârziere de trei secunde la room service devine personală, iar dacă baia nu miroase a o combinație transcendentă de lavandă, lemn de santal și vise de copil fericit, se simte jefuit.
Problema cu opulența e că nu cumpără plăcere, ci doar ridică ștacheta frustrării. E ca și cum ai juca un joc video care devine tot mai greu pe măsură ce avansezi, dar niciodată mai distractiv.
Și uite așa ajungem la ironia supremă: cei care cheltuie cel mai mult pentru confort sunt cei mai predispuși să se enerveze din orice. În timp ce omul simplu se bucură de o bere ieftină pe un scaun de plastic, aristocratul modern trăiește într-o stare de iritare perpetuă pentru că a primit latte-ul cu spuma de lapte cu doi milimetri sub standardele sale.
Așa că, paradoxal, cea mai bună cale de a te bucura de bogăție e să nu o consumi. Altfel, vei sfârși ca acei milionari care călătoresc în Maldive doar ca să se plângă că nisipul nu are textura potrivită.
