Ce-ar fi dacă ne-am îndrepta mai des atenția către această forță? Dacă ne-ar ajuta să păstrăm vie partea care ne face mai frumoși unii pentru ceilalți? Adică dacă tot suntem aici, cum ar fi să încercăm măcar să nu ne rănim, să nu ne mințim. Să facem puțin bine, dacă tot putem. Să nu ne încurcăm unii altora pașii. Să ne ajungă ce avem, și să nu mai cărăm după noi toate greșelile. Să fim blânzi, mai ales când nu avem chef.
Dacă am putea comunica direct cu această forță, i-am cere probabil să ne ajute să ne înclinăm în fața valorilor care ne transgresează ego-ul și ne apropie de Adevăr. Să participăm la dezvoltarea unei lumi locuibile, unde ethosul individual se întâlnește cu logosul comun. I-am cere luciditatea de a vedea clar ceea ce suntem și puterea de a deveni ceea ce putem fi. Să ne ajute să trăim trecutul ca memorie, nu ca destin. Să nu tragem după noi ce s-a rupt. Să nu devenim prizonierii propriilor iluzii și să ne ferim de uitarea de sine, de violența banală și de falsul confort al autoînșelării. Altfel spus, să fim vigilenți în fața disoluției legăturilor sociale, a cinismului și a ideologiilor autojustificatoare.
E destul de simplu, dar sună sofisticat... Până la urmă e doar un apel intim și personal față de o putere intimă, dar suprapersonală, care să ne ajute să prețuim tot ce ne face mai buni, să trăim într-o lume mai dreaptă, unde faptele să fie la înălțimea gândurilor, să ne dea minte limpede, înțelepciune și tot ce avem nevoie ca să mergem mai departe; să lăsăm trecutul acolo unde îi e locul, să ne dea forța de a nu ne punem singuri piedici. Și să ne ferească de prostie, răutate și amăgire.
Dacă această forță care ne leagă ar fi ca un părinte care nu e din lumea asta, atunci am putea să-i spunem toate acestea și mai simplu: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri. Și nu ne duce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
După textul original în greacă (Matei 6:9-13, Textus Receptus):
Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς,
ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου·
ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου·
γενηθήτω τὸ θέλημά σου,
ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ τῆς γῆς.
Τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον δὸς ἡμῖν σήμερον·
καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφειλήματα ἡμῶν,
ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν·
καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν,
ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ πονηροῦ.
