Mulți dintre noi, când vine vorba de moralitate și autoritate, tindem să ne credem excepționali.
Un studiu din 2025 coordonat de Philip Mazzocco la Ohio State University (OSU) arată însă contrariul: în fața ordinelor imorale credem că vom rezista mai bine decât ceilalți, o iluzie psihologică cunoscută ca efectul „mai bun decât media". În experimentele OSU, sute de adulți au citit pasaje despre celebrul experiment Milgram și au prezis până la ce voltaj ar refuza șocurile electrice într-un test fictiv. Rezultatul a fost că aproape toți participanții și-au anticipat rezistența la un nivel mult mai ridicat decât cel pe care îl preconizau pentru „persoana medie".
Astfel, participanții estimau că se vor opri în medie în jurul cadranului 7 (din 31) – adică s-ar retrage relativ devreme, în timp ce credeau că un om obișnuit ar continua până la nivelul 12. Acest decalaj reflectă clar auto-încrederea nejustificată: ne imaginăm că, sub presiune, am face curaj și ne-am opri, în vreme ce alții nu ar face-o. Cercetătorii numesc acest fenomen „better-than-average effect" (superioritatea iluzorie) și semnalează că el ne împiedică să conștientizăm vulnerabilitatea noastră reală.
Rezultatele cheie ale studiului OSU 2025
Studiul Ohio State a introdus un element important de decontextualizare: o parte dintre participanți a aflat că 65% dintre persoanele din experimentele clasice Milgram au ascultat ordinul până la capăt. Deși această informație a făcut ca ei să considere că alți oameni ar ține mult mai mult în fața șocurilor, nu le-a schimbat deloc propria predicție. Cu alte cuvinte, participanții și-au zis: „Da, alții s-ar conforma până la voltaj înalt, dar eu tot mă voi opri devreme". Chiar și cei 35% dintre participanții care au recunoscut că nu auziseră niciodată de Milgram și-au estimat la fel abilitatea de a rezista. Antecedentele despre experiment nu au atenuat efectul „mai bun decât media" în privința propriei lor rezistențe.
Un alt aspect surprinzător a fost rolul personalității: singurul predictor semnificativ al obedienței anticipate a fost conștiinciozitatea. Persoanele foarte conștiincioase, responsabile și obișnuite să urmeze reguli, au crezut adesea că vor face ceea ce li se cere, chiar și cu riscul de a răni pe cineva. În mod ironic, cei care se considerau moral integri (trăsătură asociată conștiinciozității) și-au subestimat rezistența: tocmai din dorința de a respecta autoritatea, ei au spus că ar continua până aproape de final. În final, Mazzocco avertizează că această supraîncredere ne poate ține nepregătiți: dacă credem că „suntem imuni" la presiune, nu vom lua măsuri să ne protejăm împotriva abuzului autorității.
Experimente clasice și cercetări recente despre obediență
Rezultatele OSU se alătură unui corp vast de cercetări care arată că situațiile sociale pot schimba comportamentul oamenilor normali. De pildă, experimentul Stanford condus de Philip Zimbardo a demonstrat explicit efectul rolurilor sociale extreme: voluntarii repartizați ca „gardieni" într-o închisoare simulată au ajuns rapid să-i tortureze verbal și chiar fizic pe „prizonieri", iar experimentul, planificat să dureze 14 zile, a fost oprit după doar 6 zile din cauza abuzurilor acute. Concluzia lui Zimbardo a fost că poziția de putere și mediul – mai mult decât caracterul inițial – au determinat îndeplinirea ordinelor agresive.
De asemenea, în fața presiunii grupului, experimente precum cele ale lui Solomon Asch au arătat tendința oamenilor de a se alinia opiniei majorității, chiar dacă aceasta e evident greșită. Participanți aparent independenți au ajuns să răspundă incorect la întrebări simple despre lungimea liniilor, din dorința de a se potrivi cu un grup majoritar. În ansamblu, aceste studii clasice confirmă că obediența față de autoritate și conformitatea socială pot fi copleșitoare.
Mai mult, și alți cercetători contemporani au observat fenomene asemănătoare cu efectul OSU. De exemplu, Bègue și Vezirian au publicat un experiment inspirat de Milgram: participanții urmau ordinul să agreseze o altă ființă (un pește, într-un studiu imaginar) și au spus că ei înșiși s-ar opri mai devreme decât alți oameni. Studii anterioare în Polonia au confirmat același tipar: participanții estimează că ei înșiși s-ar retrage la câteva trepte de șocuri (voltaj mediu ~100V) pe când alții ar continua mult mai mult (~180V). Aceste rezultate converg către aceeași idee: oamenii subestimează forța presiunii reale și cred prea simplist că „eu aș fi mai rezistent".
Lecții practice: igienă morală și educație civică
Aceste descoperiri nu sunt doar de interes academic. Ele ne impun câteva concluzii practice, simple și clare, ca să fim cu adevărat pregătiți când ne întâlnim cu autoritatea reală. Dacă nu ținem cont că ne putem înșela în așteptări, vom fi mai puțin atenți la modalități de prevenire.
Mazzocco oferă chiar și câteva idei concrete pe care le numește „tehnici de imunizare": de exemplu, să evităm situațiile cu presiune socială intensă (să nu luăm decizii importante în grabă, sub amenințarea chestionării, fără pregătire morală) și să ne facem un plan de salvare (de ex. un semnal de alarmă, un aliat la care să apelăm, un pretext pentru a ieși dintr-o situație periculoasă).
În plus, studiul sugerează că curiozitatea și întrebările critice sunt aliați importanți. Dacă ne obișnuim să punem întrebări și să înțelegem în profunzime de ce ni se cere ceva (în loc să executăm pe pilot automat), putem menține mai bine controlul asupra propriei conduite.
Educatorii morali ar putea să valorifice aceste idei: nu este de ajuns să învățăm copiii ce e bine și ce e rău, ci trebuie să le arătăm și că suntem predispuși la iluzii de autoprotecție. Prin exemple concrete și discuții despre experimente ca acesta, tinerii pot învăța că nu trebuie să presupună automat că vor fi eroi morali dacă nu conștientizează capcanele cognitive.
În consecință, câteva „reguli de igienă morală" pot fi de ajutor:
Conștientizarea biasurilor – recunoaște că e posibil să te supraestimezi. Informează-te despre aceste studii și vorbește cu ceilalți despre ele.
Evitarea factorilor de risc – dacă e posibil, nu intra singur în situații fără aliați sau proceduri clare. De exemplu, într-un mediu de lucru autoritar discută în echipă orice ordin dubios înainte de a acționa.
Planificarea unei ieșiri – stabilește dinainte un mecanism de ajutor (un prieten de încredere) sau un semnal (un „cuvânt de salvare") care să-ți permită să refuzi ordonat.
Cultivarea curiozității – pune întrebări. Atunci când primești un ordin de-a dreptul incorect, întreabă de ce e necesar și dacă există alternative. Întrebarea poate fi simplă, dar conștientizarea situației e crucială.
Studiul Ohio State arată că încrederea exagerată în propriul curaj moral ne poate expune la riscuri. Majoritatea dintre noi credem că nu am asculta de o autoritate imorală… dar studiile arată exact contrariul.
În loc să ne bazăm pe premisa „eu nu aș face asta", trebuie să învățăm activ să recunoaștem și să gestionăm presiunea socială. Prin strategii simple – informare, dialog, exerciții de rol – ne putem spori rezistența reală. Iar educația civică și morală trebuie să reflecte această realitate: nu doar să le spunem oamenilor să fie curajoși, ci și să le arătăm cum psihologia îi face să se supraestimeze, astfel încât să fim mai bine pregătiți când contează cu adevărat.
Referințe
