23 aprilie este ziua în care marele nostru poet universal a coborât din Univers printre noi, dar şi ziua înălţării sale la cele universale.
Versiunea Quatro 1609
 |
| Shakespeare's Birthplace (foto: Mihai Cuza) |
Tired with all these, for restful death I cry,
As to behold desert a beggar born,
And needy nothing trimm'd in jollity,
And purest faith unhappily forsworn,
And gilded honour shamefully misplac'd,
And maiden virtue rudely strumpeted,
And right perfection wrongfully disgrac'd,
And strength by limping sway disabled
And art made tongue-tied by authority,
And folly, doctor-like, controlling skill,
And simple truth miscall'd simplicity,
And captive good attending captain ill:
Tir'd with all these, from these would I be gone,
Save that, to die, I leave my love alone.
Traducerea lui Mihai Cuza
Scârbit de toate astea aș muri
Decât să văd prostia răsfăţată
Și competenți născuți spre a cerşi
Și nevinovăția înșelată,
Și cinstea transformată în păcat,
Şi trupul pur vândut în murdărie,
Și ce-i perfect, perfect denaturat,
Şi forța prinsă-n chingi de viclenie,
Şi falsa libertate la cuvânt,
Și adevărul clar numit capriciu,
Și doctori care n-au discernământ,
Și-Evlavia-nchinându-se la Viciu.
Dar chiar de-n moarte aș uita de toate,
Nu-mi las iubirea în singurătate.
Traducere (2) de Mihai Cuza
Implor odihna morţii, prea scârbit
să văd cel bun că e născut să ceară
şi cel netrebnic că e ghiftuit
şi cel curat că e făcut de-ocară
Şarlatania ridicată-n rang,
Neprihănirea bestializată
şi caracterul răsplătit cu ştreang
Şi-ambiţia mişeleşte sfârtecată
Talentul de putere-i cenzurat
Şi măiestria în puhoi pierdută,
Concretul - ca nălucă denunţat
Şi sfântul e îngenuncheat de brută
Dar chiar de-aş vrea să mor, sătul de toate,
Nu-mi las iubirea în singurătate.
Traducerea lui Ion Frunzetti
Scîrbit de toate, tihna morţii chem;
Sătul să-l văd cerşind pe omul pur,
Nemernicia-n purpuri şi-n huzur,
Credinţa - marfă, legea sub blestem.
Onoarea - aur calp, falsificat,
Virtutea fecioriei tîrguită,
Desăvîrşirea jalnic umilită,
Cel drept, de forţa şchioapă dezarmat,
Şi arta sub căluşe amuţind;
Să văd prostia - dascăl la cuminţi
Şi adevărul - semn al slabei minţi,
Şi Binele slujind ca rob la rele...
Scîrbit de tot, de toate mă desprind,
Doar că, murind, fac rău iubirii mele.
Traducerea lui Gheorghe Tomozei
Scîrbit de tot, izbava morţii chem,
cel drept cerşeşte, laşul îşi arogă,
nevolnic, a magnificenţiii togă
şi gîndul pur se stinge sub blestem.
Cinstirea-i împărţită grosolan,
e pîngărită casta feciorie,
perfecţiunea-i frîntă de urgie
şi-ngenuncheat, orice sublim elan.
A artei gură trîndavu-o astupă,
nerodul, iscusinţii-i porunceşte
şi adevărul singur se smereşte
robit mişelului ce stă să-l rupă.
Scîrbit de tot, m-aş stinge fără glas,
dar dragostea, murind, cui să o las?
Traducere de Dan Grigorescu şi N.Chirică
Sătul de toate, caut tihna morţii,
Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,
Şi pe sărac cerşind în faţa porţii,
Şi pe cel rău hulind pe cel cucernic,
Şi pe cinstit de cinste avînd teamă
Şi fecioria pradă umilinţei,
Şi împlinirea neluată-n seamă,
Şi forţa la cheremul neputinţei,
Şi artele de pumn încăluşate,
Şi doctor raţiunii, nebunia,
Şi adevărul simplu, simplitate,
Şi binele slujind neomenia!
Sătul de toate, toate le-aş lăsa,
Dar dacă mor cui las iubirea mea?
Traducerea lui Petru Rezuş
De toate dezgustat, strig după moarte,
cînd văd cerşind pe omul drept şi pur,
pe sec şi ticălos ajuns departe,
credinţa dalbă stinsă de sperjur,
onoarea scumpă - lucru de ocară
şi fecioara - marfă de vîndut,
desăvîrşirea stînd umil la scară,
puterea oarbă zăngănind din scut,
iar arta la sătui netrebnici - roabă
ştiinţa - ucenică a prostiei,
spunînd minuni pe cel cu mintea slabă
şi binele slujindu-i mişeliei.
Scîrbit de toate, ca să mor aş vrea,
dar, mort, ar ispăşi iubirea mea.
Traducere de Nicolae Pintilie
Sătul de tot spre-a morţii tihnă ţip -
Să nu-l mai văd pe vrednic cerşetor,
Pe mărginit gătit în falnic chip,
Credinţa dată relei sorţi de zor
Şi cinstea-mpodobită ruşinos
Şi fecioria pîngărită-oricînd
Şi chiar desăvîrşirea dată jos
Şi dreptul sub puterea şchioapă stînd
Şi graiul artei sub căluş închis
Şi nebunia doctor pe dibaci
Şi adevărul nerozie zis
Şi bunul pe cel rău avînd cîrmaci.
Sătul de tot, să scap de tot aş vrea,
Ci, mort, stingheră-mi las iubirea mea.
Traducerea lui George Pruteanu
Lehămetit de tot, aş vrea să mor:
Să nu mai văd netrebnici îmbuibaţi,
Pe cei cinstiţi, în cerşetori schimbaţi,
Credinţa, marfă ieftină-n obor,
Fecioara pură - scoasă la mezat,
Onoarea - aur fals, înşelător,
Cel drept, de forţa strîmbă-nfrînt uşor
Desăvîrşirea luată drept păcat,
Frumosul - zugrumat de-un zbir mîrşav,
Cuminţii - bănuiţi de nebunie,
Curatul adevăr - numit prostie,
Şi Binele - dat Răului ca sclav…
De toate scap, de fac ultimul pas,
Dar, dacă mor - iubirea-mi cui o las?
Traducere (3) de Mihai Cuza
Murind m-aş mai reface, obosit
de râtănia-n mofturi răsfăţată
şi de nobleţea pusă la cerşit
şi de sinceritatea-njunghiată,
De frauda tratată cu onoare
Şi trupul pur mânjit de grea ruşine,
De etica zdrobită în picioare
Şi curvele care se dau virgine
Şi de talentul rupt cu pumni în gură,
De adevărul dus la sacrificiu,
Maestrul terfelit de stârpitură
şi-Evlavia-nchinându-se la Viciu.
Şi chiar de-n moarte aş pleca spre bine,
rămân pe lume numai pentru tine.
